In goana dupa cumparaturi, mai ales de sarbatori, putini
dintre noi ne mai aducem aminte ca in rugaciunea de seara, cand spunem Tatal
Nostru, este specificat clar ca cerem de la Dumnezeu paine si nu carne.
Interesanta observatie nu? Atunci de ce ne indesam atat de mult in cosurile de
cumparaturi sacose pline ochi cu carne de tot felul provenita de la tot felul
de animale: pui, porc, vacuta si cate si mai cate.
Am putea sa justificam
aceasta preferinta prin faptul ca tot Dumnezeu a ingaduit acest lucru: sa omoram
animalele ce ne-au fost date spre a ne tine companie si sa le mancam carnea.
Ok, plecam de la premiza asta ca sa ne linistim constiinta. Numai ca mancand
carnea unor animale ne asemanam cumva cu alte animale salbatice care mananca si
ele alte animale. Deci, niste pradatori suntem si noi, oamenii. Un cerc vicios.
Si daca tot am gasit explicatii, unii le-ar da chiar si o
coloratura stiintifica, hai sa vedem de ce producem mai mult decat mancam. Un
om se poate satura usor daca dieta lui ar fi mai variata si in cantitate mult
mai mica. Din pacate, omul este risipitor si din cauza aceasta produce mult mai
mult decat poate consuma. De aici si risipa gigantica de mancare pe care tarile
civilizate o ascund sub cuvinte ca "competitie", "diversitate",
"alegere".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu